Într-o bună zi, împăratul trimise după unul dintre vasalii săi. În ținutul său, acesta era cunoscut pentru cruzimea și zgârcenia lui, supușii săi trăind stăpâniți de frică.
Împaratul îi spuse:– Vreau să pornești la drum și să-mi gasești un om cu adevărat bun.
Acesta îi răspunse: – Prea bine, stapâne, și supus, își începu căutarea.
Împaratul îi spuse:– Vreau să pornești la drum și să-mi gasești un om cu adevărat bun.
Acesta îi răspunse: – Prea bine, stapâne, și supus, își începu căutarea.
– Stăpâne, am făcut precum mi-ai poruncit, căutând prin toată lumea un om cu adevărat bun. Dar nu-i de găsit. Toți sunt egoiști și răi. Nicăieri nu se găsește omul pe care-l cauți.
Împaratul îl lăsă să plece și trimise după un alt vasal, cunoscut pentru generozitatea și bunătatea sa și foarte iubit de către supuși.
Împaratul îi spuse:
– Prietene, aș vrea să pornești la drum și să-mi cauți un om rău cu adevărat.
Și acesta ascultă și în călătoriile sale întâlni și vorbi cu multă lume. După o bună bucată de vreme, se întoarse la împarat și-i spuse:
– Stapâne, n-am izbutit. Sunt oameni necugetați, corupți, cărora nu le pasa de nimeni și de nimic, dar nicăieri n-am putut găsi un om rău cu adevărat. În ciuda scăderii lor, toți au un suflet bun.
