Nu-l mai vânezi, îl recunoști și începi să-l înțelegi. Ce este de înțeles la ego mă veți întreba. Multe, chiar foarte multe. Inclusiv rolul lui benefic, chiar progresist. Pentru asta însă este necesar să nu-l mai judeci, să încerci să-l înțelegi și, cel mai important, să-l recunoști și să nu te mai identifici cu el. Ego-ul nu este decât un instrument de operare care ne-a fost ”dat” (mai corect ar fi să spun că ni l-am luat) în dotare atunci când am ales să ne întrupăm pe o planetă de densitatea a treia în care se experimentează dualitatea și separarea. Asta face ego-ul, ăsta este rolul lui, să ne facă să ne simțim separați unii de ceilalți și să ne asigure condițiile necesare ca experiența pe care am ales-o să ne fie oferită. Cum l-am folosit noi, asta nu mai este vina lui. Ego-ul nu trăiește fără suport, nu este o entitate de sine stătătoare. Ați văzut cumva ego-uri în formă neîntrupată plimbându-se agale pe Pământ? Eu nu am văzut. Bineînțeles, asta nu înseamnă că nu există. Dar ego-ul este doar un instrument, un sistem de operare nu o energie de sine stătătoare.
De ce am afirmat că ego-ul are un rol benefic și chiar progresist? Pentru că atunci când ajungi să-l recunoști și să nu te mai identifici cu el începi să te descoperi pe TINE însuți. Abia atunci poți spune că ți-ai început cu adevărat Calea Spirituală și că ai intrat într-un alt nivel de raportare la tot ceea ce te înconjoară și, mai ales, la tine însuți. Atunci nu mai simți nevoia să scoți nimănui ochii cu remarca ”Ego-ul din tine vorbește!” spusă cu răutate sau superioritate fără să te gândești că cel care ”scuipă” aceste vorbe nu este decât propriul tău ego. Da, poți întreba dintr-o stare de iubire ”Tu vorbești acum sau acea parte a ta care se simte vătămată?” Și atunci nu mai ești în ego. Iar celălalt va simți acest lucru. Va simți iubirea și neimplicarea ta și a ego-ului tău și nu va mai reacționa la fel de vulcanic. Pentru că nu va găsi de ce să se agațe. Și astfel, datorită propriului ego care te ajută să ”vezi” ego-ul celuilalt poți să transformi o situație neplăcută, delicată, urâtă într-o comuniune plină de iubire. Da, ego-ul te poate ajuta să faci acest lucru dacă îl folosești ca un instrument de detectare.
Am descoperit recent modul în care propriul meu ego m-a ajutat să-mi văd propria valoare și măreție. Motiv pentru care îi sunt cu adevărat recunoscătoare. Am fost la sfârșitul săptămânii trecute la seminarul organizat la Budapesta și oferit de către Lee Caroll, mediumul care canalizează energia cunoscută nouă drept Kryon, Peggy Phoenix Dubro și Robert Haig Coxon. A fost un seminar extraordinar din toate punctele de vedere. Pot spune felicitări organizatorilor și participanților. Două zile în care s-au întâmplat foarte multe, și cele mai multe dintre aceste foarte multe, s-au petrecut la un nivel care nu este vizibil ochiului uman, dar este perceptibil la un anumit nivel al Ființei noastre. Venind acasă, în tren, simțeam ceva care ”rodea” în fundal; cam așa ca durerea simțită când începe să te jeneze pantoful. Inițial, am pus-o pe seama oboselii și n-am băgat-o în seamă. Dar apoi s-a întețit și am ales să văd despre ce este vorba. ”E, ai văzut? Tu când vei putea face așa ceva? Cine te-ai crezut și cine te crezi? Ai văzut ce înseamnă valoare? Poți tu așa ceva?” Aha, era micul ego care dorea să devină mare. Oferea toate sentimentele și emoțiile legate de aprecierea de sine, vrednicie, valoare, merit și multe alte nuanțe ale neîncrederii în sine. Am studiat oferta și nu mi-a surâs. Așa că l-am invitat la o discuție.
”De ce spui asta?” l-am întrebat.
”Păi nu ți-e clar? Se vede cu ochiul liber că ești departe de valoarea lor. Ei aduc ceva umanității. Tu ce aduci?”
Am stat puțin pe gânduri și l-am studiat cum acționează și încearcă să se insinueze.
”Dragul meu drag, ai dreptate ... din punctul tău de vedere.” Îl vedeam deja cum se lăfăie în dreptatea lui. ”Dar, punctul tău de vedere este cam limitat.”
”Punctul meu de vedere nu este limitat. Eu știu tot ceea ce tu știi.”
”Aha. Așa crezi tu, nu-i așa? Tu crezi că știi tot ceea ce mintea mea umană știe. Dar ți-ai pus întrebarea dacă nu cumva EU știu mai multe decât mintea umană cu care operez în această dimensiune?”
”Ce vorbești tu acolo?” a început el să se impacienteze.
”EU sunt mai mult decât acel eu pe care-l poți tu percepe. Știi asta?
”Prostii New Age... EU știu tot! EU am grijă de tine, te protejez și-ți arăt locul care ți se cuvine. Te împing de la spate uneori ca să ajungi acolo unde ți se cuvine. Ce poate fi mai mult de atât?”
”Este ceva ce-ți scapă dragul meu ego. Ceva ce scapă controlului și atenției tale. Ceva ce chiar nu poți controla.”
”Eu controlez totul, ai uitat? Tu mi-ai dat voie să fac asta, ba chiar m-ai însărcinat să o fac.”
”Ei bine, m-am hotărât să nu o mai fac. Am să decid și am să aleg EU. Și aici nu mai ai ce comenta. Pentru că EU ACUM ȘTIU CINE EU SUNT, lucru pe care tu nu-l știi pentru că te cam depășește. Tu nu poți vedea dincolo de acele limite pe care tu și cu mine, umanul mine, le-am stabilit cândva. Da, tu nu poți să vezi, să simți, să guști și să pipăi FIINȚA care EU SUNT. Și asta te sperie la culme, nu-i așa?”
”Prostii... prostii New Age.” Dar vocea devenea tot mai slabă.
”Da. Am înțeles mișcarea pe care ai vrut să o faci. Mulțumesc.”
”Pentru ce?” a mârâit.
”Pentru că am realizat și eu care sunt limitele între care te miști. M-am lăsat atât de multă vreme ”sedusă” de vorbele tale, te-am crezut, te-am ascultat și ți-am urmat sfaturile. Dar ele nu mai sunt valabile acum pentru mine. Tu nu poți aprecia ceea ce iese din sfera ta de operare, de percepție. Exact așa cum noi oamenii nu putem recunoaște decât ceea ce se află în sfera noastră de percepție. M-ai ”mânat” de la spate să tind să ajung perfectă fără ca măcar să-mi definești vreodată perfecțiunea pe care o vroiai de la mine.
Întotdeauna mai era ceva de făcut, ceva de atins. Nu te pui cu perfecțiunea, nu-i așa? M-ai învățat că Dumnezeu este perfect. Am început să mă îndoiesc de acest lucru atunci când am citit prima dată despre Dispensele Divine și rolul lor de a oferi excepții de la Lege. Deci și Legea Divină are nevoie de corecții uneori. Ce are nevoie de corecții, oricum le-ai spune altfel, nu este perfect. Și atunci ai mormăit și m-ai învins. Dar acum am înțeles, în sfârșit, că, cel puțin în acest moment, nu ni se cere să fim perfecți ci să fim compleți, să FIM NOI ÎNȘINE și ATÂT. Și asta, dragul meu ego, înseamnă să ieșim din tipare, din cutii, să curgem fără maluri și alte limitări, acolo unde SINELE nostru ne duce. Am înțeles că, cârma stă în alte ”mâini” și nu într-ale tale. Tu ai făcut tot ceea ce ai avut de făcut. Și, sincer, ți-ai făcut bine treaba. Mulțumesc din nou. Tovarăș drag, nu vreau să te ”omor”, nu te speria. Tu ai rolul tău și EU pe al meu. Îți mulțumesc pentru serviciile pe care mi le aduci. Pentru că atâta vreme cât mai sunt aici, mai am nevoie de ele. Chiar dacă nu le mai folosesc ca și până acum. Dar asta este oricum alegerea pe care EU o fac în fiecare clipă.”
Namaste
Întotdeauna mai era ceva de făcut, ceva de atins. Nu te pui cu perfecțiunea, nu-i așa? M-ai învățat că Dumnezeu este perfect. Am început să mă îndoiesc de acest lucru atunci când am citit prima dată despre Dispensele Divine și rolul lor de a oferi excepții de la Lege. Deci și Legea Divină are nevoie de corecții uneori. Ce are nevoie de corecții, oricum le-ai spune altfel, nu este perfect. Și atunci ai mormăit și m-ai învins. Dar acum am înțeles, în sfârșit, că, cel puțin în acest moment, nu ni se cere să fim perfecți ci să fim compleți, să FIM NOI ÎNȘINE și ATÂT. Și asta, dragul meu ego, înseamnă să ieșim din tipare, din cutii, să curgem fără maluri și alte limitări, acolo unde SINELE nostru ne duce. Am înțeles că, cârma stă în alte ”mâini” și nu într-ale tale. Tu ai făcut tot ceea ce ai avut de făcut. Și, sincer, ți-ai făcut bine treaba. Mulțumesc din nou. Tovarăș drag, nu vreau să te ”omor”, nu te speria. Tu ai rolul tău și EU pe al meu. Îți mulțumesc pentru serviciile pe care mi le aduci. Pentru că atâta vreme cât mai sunt aici, mai am nevoie de ele. Chiar dacă nu le mai folosesc ca și până acum. Dar asta este oricum alegerea pe care EU o fac în fiecare clipă.”
Și liniștea s-a instaurat peste tot. Mulțumesc EGO-ul meu că m-ai ajutat să ”văd” CINE NU SUNT EU și mi-ai dat astfel posibilitatea de a alege CINE SĂ FIU EU.
Cu Lumină în Pace și Iubire !
