Adevărul nu se vinde şi nu poate fi cumpărat. El nu se află aici, dincolo sau după colț. Nu poate fi nici indicat, ca să poți spune clar şi răspicat “eu deţin adevărul”. El nu se află nici în cărți, nici în dogme, nici în religii, nici în canoane, nici în fasoane, nici în idolatrie, nici în sisteme spirituale, nici în filozofia pompoasă a celor ce vorbesc frumos și lingușitor, nici în tehnici de rugăciune sau de meditație, nici în falsa smerenie cu ochii în pământ dar pe dinăuntru cu scrâşnirea patimilor care abia aşteaptă cea mai mică mişcare ca să se trezească la răutate şi judecată.
Adevărul nu poate fi găsit şi recunoscut de o inimă călduţă şi dispusă la a pleca urechea doar asupra adevărului celorlalţi. Pentru că nu am venit aici să ne integrăm într-o turmă şi nici nu am aterizat printre oameni doar ca să ne afiliem orbeşte la adevărurile celor de dinaintea noastră. Altfel la ce bun tot acest demers şi toată această agitaţie din viaţa noastră?
Dacă nu cercetezi, nu descoperi şi dacă nu scormoneşti, nu îţi poţi găsi adevărul tău. Dar oare unde eşti tentat să cauţi şi unde eşti îndemnat să descoperi? Se spune că omului i s-a ascuns puterea în el însuşi, căci acela va fi ultimul loc pe care va fi dispus să îl cerceteze. Metaforic vorbind, chiar aşa este. Oamenii sunt dispuşi să depună eforturi uriaşe în a merge până la capătul lumii în căutarea adevărului, dar nu sunt dispuşi să mişte un deget în a privi mai adânc în ei înşişi. Sunt dispuşi să îşi dea viaţa pentru o idee şi pentru un crez. Sunt dispuşi să devină martiri în numele ataşamentului credinţei lor. Le vine mult mai uşor să facă asta, decât să devină martiri pentru adevărul din ei înşişi.
Dar nu toți au această râvnă nebună de a merge până la capăt cu experienţa lor. Şi atunci dacă nu eşti dispus să îţi duci experienţa până la capăt, vei rămâne prins la mijlocul drumului, fiind ferm convins că doar calea de mijloc e cea bună. Dar eu nu pot recunoaşte calea de mijloc, căci ea nu mă duce de fapt nicăieri. În calea de mijloc, nu există adevăr, ci doar presupuneri. Nu există certitudini, ci doar speculaţii. Acolo nu există putere, ci şovăială, îndoială şi multă frică. De ce există acolo multă frică? Pentru că frica te îndeamnă să te opreşti la mijlocul drumului de teamă să nu care cumva să tot înaintezi şi să nu mai ştii drumul de întoarcere. Dar dacă tot vrei să experimentezi ceva, de ce ai mai avea nevoie de drumul de întoarcere? Şi oare unde vrei să te reîntorci mereu, tot la confort, tot la căldicelul din tine?
Nu te lua după sloganul “crede şi nu cerceta”, el e apanajul fricii, idolatriei şi a credinţei oarbe. Şi el nu este scris nicăieri, dar cei care îl folosesc se ascund după neputinţa lor. Din contră, cercetează şi mergi până în pânzele albe sau negre în căutarea adevărului tău. Asta avem de făcut cu toţii aici. Pentru că suntem individualităţi şi suntem dincolo de presupuneri, dincolo de speculaţii. Nu îţi fie frică să îţi mărturiseşti adevărul tău. Dacă încă şovăi, acest adevăr nu e autentic şi nu a fost cimentat din propria experienţă, pentru că a fost clădit pe nisipul adus de valurile experienţelor celorlalţi. Şi fără fundament, nisipul e alunecos şi mincinos. Îl iei în mână, dar ţi se va scurge imediat printre degete. Aşa e şi adevărul propovăduit de alţii care spun cu nonşalanţă că doar calea lor e cea bună şi singura adevărată. Ei nu te respectă ca individualitate, ci te vor integraţi în turma lor, ca numărul celor condiţionaţi să sporească şi mai mult.
Sunt ferm convins că aici avem mult de lucrat cu noi înşine. Iar eu, cu atât mai mult decât toti. Şi mărturisesc că această lucrare e ce mai minunată lucrare şi muncă pe care o poate face omul pe pământ. Nu există nimic mai important decât să ajungi să te cunoşti mai mult şi mai mult. Dar această cunoaştere nu are hotar şi nu are limite. Şi când o începi cu sinceritate, nu te mai poţi opri. Căci indiferent cine te va apostrofa sau cine te va mângâia, indiferent dacă eşti căzut cu trupul, fiinţa ta interioară va rămâne şi mai stabilă în picioare. Şi vei mulţumi şi celor care te mai buşesc sau te zgâlţâie, căci doar aşa mai creşti şi devii mai puternic. Altă cale nu este aici, dar oricât ar fi de dureroasă, ea e plină de vitamine spirituale. Aşa că nu e cazul să dramatizăm dacă vreo limbă mai ascuţită ne mai taie din când în când elanul. Totul e doar spre binele nostru, al celor care cercetăm adevărul şi ne eliberăm tot mai mult de ceea ce credeam poate odinioară iar acum nu ne mai foloseşte.
Cristi Ciorcila
Cu Lumină în Pace și Iubire !
Sursa : http://cristiciorcila.blogspot.com.es/2015/04/cercetati-adevarul-si-el-va-va-face.html?m=1
