Iubirea
de sine este cu totul altceva decât e exacerbarea egoului, pe care fiecare
ființă îl are în dualitate. Când ne referim la iubirea de sine nu ne
gândim la iubirea sinelui nostru adevărat, adică Sinele înalt, mai curând
ne gândim că omul care se iubește pe sine este o persoană egoistă care
se pune pe primul loc doar pe el însuși. Acest gen strâmt de iubire se
regăsește în toate cazurile în care omul se confundă cu corpul în care
locuiește, adică este una cu el.
Fiecare corp este doar locuința
vremelnică a spiritului, fără de care el stă într-o stare de somn sau de
comă. Fiecare corp este un elemental, o ființă cu o conștiință elementară care se ocupă de procesele vitale, elementare ale corpului, cele pe care nu
le simțim în mod conștient. Dar un corp este doar o entitate fără conștiință de sine și prinde viață numai când spiritul intră în el și îl
trezește. Spiritul este ca un maestru păpușar care trage sforile unui
corp fizic, experimentând ceea ce spiritul dorește. În această lume, spiritul, sinele superior nu este singurul care trage de sfori pentru că în aura energetica a corpului, mai există alte ființe numite arhoni, care
trag și ei de sforile păpușii. Corpul ar fi condus numai de spirit dacă arhonii nu l-ar mâna și ei în toate părțile pentru ca ființa întreagă să le procure hrana, adică energii primitive, grosiere cu care ei se
hrănesc pentru a exista. Corpul fizic este o proiecție a spiritului, dar
este creat și susținut cu ajutorul unui elemental al planetei unde el
dorește să existe. Când spiritul rupe cordonul energetic ce îl leagă de
corpul fizic, așa numitul ''cordon de argint'', vorbim de fenomenul de
moarte și ceea ce se întâmplă după deces cu corpul, adică faptul că corpului îi mai cresc unghiile și părul. Asta se datorează corpului
elementalului care se descompune și mai hrănește anumite celule. Spiritul
care animă corpul intră în corp în momentul nașterii, până atunci corpul este doar un elemental neanimat. Ca să pui în funcțiune
orice corp ai nevoie de un spirit, altfel este complet
nefuncțional. Corpurile sunt doar învelișuri create de spiritul
nostru, doar materie.
Noi nu suntem corpul acesta, nu trebuie să ne
confundăm cu el. Acest corp este doar un mecanism prin care noi putem
trăi diverse lucruri care ca spirit cu conștiință deplină nu le putem
trăi. Noi nu murim, doar părăsim o mașinărie de care ne-am folosit pentru
a trăi aceste lucruri.
Tema de azi a fost iubirea de sine.
Acum înțelegeți
că iubirea de sine nu înseamnă iubirea corpului fizic, ci iubirea adevăratului sine, cel spiritual care dă viață și animă acest corp. Nu e
cazul să ne identificăm cu el și nu e cazul să ne lăsăm duși de
instinctele elementalului, sau de pornirile arhonice și să credem că aceasta este autentica viață a conștiinței care suntem noi. Iubirea de
sine este cea reală când omul, acest conglomerat de materie animată de
spirit, trăiește iubirea la cele mai înalte cote...
Namaste!
L.NADA
În fiecare seară la ora 21:00 sunteți așteptați la meditații
Sursa: http://familiacelesta2014.blogspot.ro/2014/07/iubirea-de-sine.html
Pentru vizionarea filmului Avatar în acest Link
Cu Lumină în Pace și Iubire !