“ Nu ar trebui să echivalăm aceste moduri de a fi cu inacțiunea. Sub starea de calm, seninătate și acceptare se află un tip de acțiune care seamănă prea puțin cu activitatea vizibilă în exterior și bătătoare la ochi cu care suntem obișnuiți. Această acțiune liniștită, îndreptată către interior este recunoscută în multe tradiții spirituale ca fiind forma cea mai înaltă de activitate în care se pot angaja ființele umane și e aproape identică cu anumite tipuri de rugăciune.
Rugăciunea, după cum vom vedea, are multe expresii. Mulți oameni urmează formalitățile marilor religii și se roagă în mod explicit pentru producerea unor evenimente specifice. Unii oameni se roagă unui Dumnezeu sau unei Zeițe, Atotputernicului sau unei Ființe Supreme, alții unui Univers sau Absolut impersonal. Alții nu se roagă într-o manieră convențională, însă trăiesc cu un sentiment al sacrului profund interiorizat. Atitudinea lor poate fi numită spirit de rugăciune, un sentiment de a fi pur și simplu armonizat sau aliniat cu „ceva superior”.
Rugăciunea formală tinde să urmeze instrucțiuni enunțate de marile tradiții religioase; atitudinea rugătoare nu face acest lucru. Aceasta reprezintă un sentiment de unitate cu întregul, mai degrabă decât cu lideri religioși specifici, tradiții și cărți sfinte. Rugăciunea cu caracter de mijlocire are tendința de a cere rezultate bine definite, de a structura viitorul, de „a-i spune lui Dumnezeu ce să facă”, așa cum ar fi, de exemplu, îndepărtarea cancerului. Atitudinea rugătoare, pe de altă parte, acceptă fără să fie pasivă, este recunoscătoare fără să se dea bătută. Ea este mult mai dispusă să se situeze în mister, să tolereze ambiguitatea şi necunoscutul. Onorează corectitudinea a tot ceea ce se întâmplă, chiar și a cancerului.
Mulți oameni orientați către acțiune echivalează atitudinea rugătoare cu inactivitatea, resemnarea și renunțarea. (Mai târziu, vom vedea că această atitudine pare să-și aibă originea în tendințele native rigide de personalitate și are prea puțin de-a face cu spiritualitatea). Ei pot chiar să acuze oamenii orientați către interior și către rugăciune că „nu fac nimic” în fața bolii și a crizei. Majoritatea oamenilor contemplativi au suportat povara acestei critici la un anumit moment din viața lor. Cel mai greu le este când ei sunt bolnavi. Atunci când se confruntă cu boala de inimă, cancerul sau cu problemele medicale ale altcuiva, prietenii orientaţi către acţiune încep să se înghesuie cu sfaturi burduşite de acţiune. Ei par preocupaţi doar de ceea ce ar trebui să facă persoana bolnavă, nu de cum ar trebui să fie ea.
Asta nu e ceva nou. Pare să fi existat dintotdeauna o prăpastie de netrecut care îi separă pe activii orientați spre exterior de contemplativii orientați către interior. O descriere a acestei diferențe perene este dată în The Cloud of Unknowing, un document religios influent, scris sub anonimat, care a apărut în Anglia secolului al XlV-lea:
La fel ca atunci când Marta s-a plâns de Maria, sora ei, tot așa activii se plâng, până în prezent, de contemplativi. Oriunde găsești pe cineva… care se simte motivat prin grația și îndrumarea lui Dumnezeu să abandoneze întreaga activitate exterioară și să trăiască o viață contemplativă… imediat vei vedea că frații, surorile, prietenii săi cei mai buni și diverse alte persoane, care nu cunosc nimic despre chemarea lui interioară sau despre viața contemplativă în sine, încep să se plângă zgomotos și să-l critice că-și pierde vremea. Iar ei vor spune tot soiul de povești, unele false, altele adevărate, descriind felul în care bărbații și femeile care s-au abandonat unei astfel de vieți în trecut au eșuat. Nu există niciodată vreo poveste despre aceia care reuşesc.
Totuși, activitatea și eforturile de vindecare sunt și ele naturale. Multe creaturi sălbatice cunosc plantele sau ierburile potrivite pe care să le mănânce atunci când sunt bolnave. Onorarea prin rugăciune a locului ocupat de cineva în ordinea naturală nu înseamnă în mod necesar acceptarea pasivă a bolii fără nici o luptă."
(Fragment din cartea Cuvinte tămăduitoare. Puterea rugăciunii şi practica medicinei apărută la Editura Lifestyle Publishing, București, 2014)
* * * * * * *
Interviul cu Larry Dossey, cuprinde următoarele întrebări : * * * * * * *
* Ne puteți face un rezumen al activității dumneavoastră ? Aveți date care să vă susțină descoperirile ? Care ar fi rostul acestei aptitudini în decursul evoluției ? Oare ne putem dezvolta capacitatea de-a avea premoniții ? Cum poate ajuta meditația ? Oare există o nouă paradigmă în medicină ? *
Cu Lumină în Pace și Iubire !
Paul Paulică
Surse : scienceandnonduality.com
https://cartidelumina.wordpress.com/2014/03/11/cuvinte-tamaduitoare-larry-dossey/
