Dragilor, nu de puține ori v-ați pus întrebări despre voi înșivă și despre lumea înconjurătoare. Omul în decursul veacurilor și-a pus 4 mari întrebări existențiale.
“Cine
sunt?”, “De unde vin?”, “Ce pot să fac?” Încotro mă îndrept?”, însă ar
mai fi loc pentru încă o întrebare, și anume, “Ce este iubirea? “
Măcinat
de aceste întrebări existențiale, omul a pornit în căutarea identității
sale, în căutarea esenței sale. Creatorul i-a așternut acestuia la
picioare lumea, ca fiind harta care să-l orienteze în drumul său prin
paradigma dualității.
Lumea,
reflexie a identității, va oglindi mereu și mereu o realitate din sânul
căreia sufletul ajuns la maturitate va culege fructele propriei sale
esențe. Cine sunt?
Sunt
oare eu acest trup, mă identific cu el? Ce animă acest trup? Sunt rodul
imaginației mele sau sunt ceva mai mult de atât? Omul în general, a știut atât de puțin despre sufletul său și despre legile universale,
despre spiritualitate în general. Lumea este cadrul perfect din decorul
căreia putem să ne construim, să ne inventăm, să punem cărămidă pe
cărămidă și să construim conștiinta ce va servi drept scară prin care
omul va accesa tărâmurile spirituale, tărâmurile uitate în cenușa
profunzimilor umane. Lume-i o idee în care există tot atâtea idei, forme și arhetipuri încât principiul de bază ar putea fi reinventat la
nesfârșit. Totul pare să exprime exact aceiași idee, însă sub diferite
manifestări.
În
final dacă îți poți răspunde la cele 4 întrebări vei avea o rezultantă
care va descrie exact Iubirea, va descrie ideea ideilor - Sursa.
Tot ceea ce realitatea pune în fața noastră pentru a experimenta, trebuie să ne amintească de noi, de adevărata noastră față.
Vei
“gusta” din mânie și o vei revărsa într-un act de creație, tocmai
pentru a-ți da seama dacă te reprezintă. Vei imbrăca “haina urii”, și va
constitui un alt act de creație din rodul căruia vei invăța mai multe
despre tine.
Invidia îți va bate la “ușa ființei” pentru a-și etala și ea cucernicia, dar îi
vei ghici fața și te vei lepăda de ea, deoarece identificarea cu acest
aspect al creației tale, te va depărta de însăși rolul experimentului în
sine.
Vei
vrea apoi să te lași la "mâna" umilinței pentru a vedea "balansul"
emoțiilor prin care treci. Ignoranța te va "invita la dans" dorind să te
conducă către descoperirea tainelor ei ascunse.
Vei
cântări și măsura din toate unghiurile “mugurii prostiei” care vor
crește încercând să te identifice cu ea. Sătul/ă, vei rupe și această
"căsătorie" cu prostia, iar "divorțul" de ea, îți va lumina drumul către
alte mări necucerite.
Te
vei culca pe perna lenii, dorind ca somnul să nu-ți strice poziția
strategică în care te-ai cuibărit. Vei visa că ești muncitor/oare și
folositor pentru însuși principiul vieții. Te vei trezii și vei cădea în
iluzia fricii și vei da din mâini și din picioare, încercând să scapi
din efectul paralizant pe care îl produce.
Urmarit/ă
de angoase și neliniști, te vei cățăra pe pereți și vei simți cum
disperarea s-a furișat la sânul tău jurându-ți “dragoste eternă”. Te vei
uita la chipul ei și te vei extrage lejer din mrejele ei, dar cu
lecțiile învățate.
Egoul
aliat cu rațiunea va dori să-ți domine percepția și va duce o puternică
luptă cu inima ta. Când vei încerca să i te împotrivești, viclenia lui
va fi "ageră" precum este vulturul care își urmărește prada din înălțimile văzduhului. Ființa ta autentică va duce o permanentă luptă
având de partea ei inima, vei fi mereu doi într-unul. Vei merge de la
“–“infinit la “+” infinit, numai pentru a te descoperi.
Vei judeca aparența creației tale, după nivelul la care ai ajuns ca suflet. Judecata în sine va fi un exemplu pentru cât de evoluat ești ca suflet. Judecata și condamnarea a ceva sau a cuiva îți vor ascuți percepția asupra ta. Te vei întoarce pe toate părțile și vei încerca să întelegi ce e rău și ce e bine.
Dualitatea și oferta ei vor fi dalta și ciocanul care vor șlefui ființa ta, astfel încat să poți reveni la valoarea ta primordială. Toate acestea, deși
sunt instrumente dure prin care ființa noastra este șlefuită pentru a
putea discerne jocul în profunzimea lui, nu fac decât să ne redescopere,
să înlăture valul iluziei din conștiința noastră comună.
În
actul de creație, de descoperire de sine, totul reprezintă o provocare,
pentru nivelul de măiestrie al sufletului. Scenariul filmului este bine
pus la punct, înainte de a se trage filmul pe peliculă.
Paleta
de idei și forme care-ți vor filtra ființa pentru a alege conținutul
actului de creație, ți se va potrivi ca o manușă, respectând astfel
modelul pe care ai dorit să-l experimentezi.
Vei întâlni apoi căldura și privirea candidă a copilului de altădată, și vei retrăi clipele de început, atunci când nu-ți păsa de nimic și erai pur și simplu de acolo, acceptând că ești în tot și în toate.
Bunătatea-ți
va zâmbi într-o zi când un străin îți va bate la poartă și va vorbi cu
tine, ca și când ar fi fratele tău. Prezența câinelui care se bucură
indiferent în ce ape se scaldă sufletul tău, te va lumina și te va încărca, astfel încât să zâmbești vieții. Te vei simți îmbrățișat de
natură, atunci când ea își va etala frumusețile, care-ți va fi a ochilor
desfătare.
Pentru
a reuși să fi lucid/ă, într-o imensă manifestare de gânduri, va trebui
să înveți arta autocontrolului. Conștientizarea implică controlul asupra situațiilor care se interpun pe linia vieții tale.
Și
pentru ce se-ntâmplă toate astea? Pentru a învăța fiecare lecție.
Lecțiile predate aici “călesc” sufletul și îi aduc înțelepciune,
maturitatea spirituală.
Atunci
când devii conștient de toate acestea, poți trage concluziile
experimentului tău. Trecând prin toate aceste emoții și simțiri, vei
concluziona în final că nici una nu te reprezintă și că adevărata ta
esență este Iubirea.
Ce joc frumos și minunat! Evident nu toți putem exclama așa ceva.
La
sfârșit, sufletul eliberat de balastul vechilor energii, va lumina în
toată splendoarea lui. Unindu-se cu Sinele său Superior, se va contopi
cu Sursa și de aici va pleca în descoperirea unor alte universuri de
vibrație.
Cristian-Gabriel Voicu
