"Imaginea unei navete spațiale care se dezintegrează imediat după lansare în ritmul unei incantații ce se repetă monoton ko-yaa-nis-qa-tsi, ko-yaa-nis-qa-tsi, ko-yaa-nis-qa-tsi, este o propunerea vizual-auditivă de acum aproape 25 de ani, extrem de interesantă, atât ca mesaj, cât și strict vizual.
În lipsa de predecesori demni, filmul cu care a fost comparat cel mai des a fost "Omul cu aparatul de filmat", al lui D. Vertov făcut cu aproape jumătate de secol înainte. După părerea mea comparația este un pic forțată, fiind vorba de două abordări de principiu diferite, cel al lui Vertov fiind în mod declarat experimental, tehnica fiind pusa evident înaintea conținutului, în timp ce Reggio vine cu o imaginea ce domină orice aspect tehnic care ar putea fi invocat. În plus oricât de inovativ ar fi ca imagine Koyaanisqatsi, sub aspectul tehnicilor de filmare nu reprezintă ceva revoluționar. Invitația mea este de a le vedea pe amândouă ca să vă faceți singuri o părere.