
Realitatea se extinde nu numai dincolo de perceptia obisnuitã, ci chiar dincolo de limitele imaginatiei. Imaginatia omeneascã opereazã cu imagini si forme. Mai existã însã o realitate care nu are formã, unde trãiesc doar entitãti sferice luminoase ce nu au nevoie de un decor si recuzitã pentru a-si juca rolurile.
Iar dincolo de realitatea non-formã existã una si mai de neînchipuit: realitatea non-dualã. Ce este aceasta, ne-o defineste Tom Kenyon:
Într-o stare non-dualã de constiintã simtim cã dispar opozitiile, contrariile. În stãrile non-duale de constiintã, dualitatea – asa cum este perceputã în existenta relativã – dispare, iar noi pãtrundem într-o stare minunatã de constientã autocentratã si de seninãtate. În stãrile cele mai profunde de non-dualitate existã doar constiinta purã, care se cunoaste pe sine.