Preiau acest articol din 12 noiembrie 2013 pentru valoarea lui atemporală, educativă și expresivă a conținutului, ce merită a fi cunoscut și recunoscut :
Dragii mei,
Dragii mei,
Ne aflăm într-o perioadă foarte intensă a evoluției noastre pe Pământ. Și în tot acest proces suntem asistați, încurajați și susținuți de astre. Venus a mea a revenit mare și strălucitoare pe cer după aproape doi ani în care rar s-a văzut. Ca și acum 2 ani, când pe 11.11.2011 am aflat adevărul despre mine, și anul acesta, care este unul de mare răscruce pentru mine personal, Venus este foarte aproape ca distanță de Pământ și susține energetic dezvoltarea mea. Dar și întreaga omenire este susținută de energiile lui Venus, planeta iubirii. În plus, pozițiile astrelor în acest sezon al schimbărilor sunt de așa natură încât ne influențează enorm comunicarea, relația cu trecutul, relația cu noi înșine și alte aspecte majore din viețile noastre.
Începând cu 22 Octombrie și până pe 10 Noiembrie, am avut Mercur retrograd în Scorpion, și efectele lui vor mai dura până pe 27 Noiembrie. Mercur retrograd ne afectează comunicarea de orice fel, luarea de decizii și exprimarea noastră ca persoane in lume. Cel puțin pentru mine s-a manifestat cu o intensitate nebună: conflicte după conflicte, comunicare directă și dureroasă, cuvinte grele spuse fără mila, adevăruri vechi, ascunse care au ieșit la iveală, schimbarea de status în relații vechi caracterizate prin comunicare deficientă și apariția unor noi relații bazate pe o comunicare plenară, comunicare puternică cu planurile superioare, reconectarea cu dorințele și frustrările mele, accelerare de karmă, valuri și fluctuații în energie stare de sănătate. O nebunie! Pe lângă asta, eclipsa solară din 3 Noiembrie mi-a urlat tare și răspicat în urechi: Lasă trecutul și mergi mai departe!! Și ar mai fi și Saturn în Scorpion…Schimbare, schimbare, schimbare! Prin detașare de trecut, prin călătorii intense în miezul întunericului din noi și scoaterea la lumina a demonilor interiori, prin durere, freamăt, tumult și eliberare.
Începând cu 22 Octombrie și până pe 10 Noiembrie, am avut Mercur retrograd în Scorpion, și efectele lui vor mai dura până pe 27 Noiembrie. Mercur retrograd ne afectează comunicarea de orice fel, luarea de decizii și exprimarea noastră ca persoane in lume. Cel puțin pentru mine s-a manifestat cu o intensitate nebună: conflicte după conflicte, comunicare directă și dureroasă, cuvinte grele spuse fără mila, adevăruri vechi, ascunse care au ieșit la iveală, schimbarea de status în relații vechi caracterizate prin comunicare deficientă și apariția unor noi relații bazate pe o comunicare plenară, comunicare puternică cu planurile superioare, reconectarea cu dorințele și frustrările mele, accelerare de karmă, valuri și fluctuații în energie stare de sănătate. O nebunie! Pe lângă asta, eclipsa solară din 3 Noiembrie mi-a urlat tare și răspicat în urechi: Lasă trecutul și mergi mai departe!! Și ar mai fi și Saturn în Scorpion…Schimbare, schimbare, schimbare! Prin detașare de trecut, prin călătorii intense în miezul întunericului din noi și scoaterea la lumina a demonilor interiori, prin durere, freamăt, tumult și eliberare.
Și eu: “Nu și nu! Nu mă pot lăsa de trecut!” Cum nu se poate lăsa un dependent de heroina. Îmi face atât de rău trecutul, dar e mult mai bun decât prezentul dacă e să mă iau după mintea mea…De ce? Pentru că trecutul e cunoscut, e familiar, e sigur, e deja stăpânit și dovedit. Prezentul e NOU, e NECUNOSCUT, e cumplit de ÎNFRICOȘĂTOR, chiar dacă este incitant și interesant. Zona de confort a omului este în trecut, în ceea ce cunoaște. Ca să fie în prezent, el trebuie să își iasă din zona de confort și să accepte că nu cunoaște totul, că nu deține controlul, că orice se poate întâmpla oricând și că…nimic nu e sigur. Pentru mintea umană, “nimic nu e sigur” este echivalent cu moartea. Frica de moarte la om vine din teama de necunoscut. Moartea e cea mai mare enigma, e cea mai mare necunoscută. Ce urmează după? Ce e dincolo? Nimeni nu știe sigur atât timp cât își rămâne în limitele mentalului și își ignoră natura spirituală. Practic, prin extensie…trecutul e cunoscut, e viață, iar prezentul este necunoscut, e moarte. Și este moarte! E moartea ego-ului și a dorințelor, e moartea frustrărilor și a nevoilor, e moartea gândurilor și a demonilor interiori care vor și ei, săracii să trăiască, să se hrănească. Când ești complet cufundat în prezent, mori. Mori în ego, așa cum un șarpe își lasă pielea veche și se arată nou, strălucitor. Ego-ul tău, pielea de șarpe lăsată, nu vrea să dispară. Este și el o formă de existență. A îți lăsa pielea veche în urmă înseamnă a te dezbrăca de trecut, a lăsa greutatea lui jos de pe umeri, a te simți ușurat și eliberat. Abia acum poți să te arați în lume și să strălucești. Doar că ego-ul va lupta cu toate forțele lui și îți va spune toate motivele lui bune ca să nu fi prezent, ca să te tragă continuu și neîncetat înapoi în trecut, acolo unde el și-a jucat rolul atât de bine, unde a fost rege pe scena lui și a primit aplauze și a fost încununat cu lacrimi, durere și haos. Prezentul este echilibru, este ceea ce este și nimic mai mult. În prezent nu ai nevoi, nu ai gânduri, nu deții nimic, nu ești nimic mai mult decât Sine fără atașamente. Prezentul este clipa perfectă și eternă în care ești contopit cu TOTUL. Aici nu e nici o scenă unde să joace ego-ul și în echilibrul prezentului nu e loc de haos. Echilibrul s-a născut din haos totuși. De aceea haosul este trecut, iar echilibrul este prezent. Iar ego-ul, oh, câtă nevoie are de haos ca să fie! Și tot haosul este în trecut, în amintirea lui, în repetarea lui, în retrăirea lui, acolo în trecut unde sunt toate traumele prin care am trecut ca să învățăm iertarea și pacea, unde sunt toate durerile prin care am trecut ca să învățăm vindecarea și recunoștința, unde sunt toate lacrimile pe care le-am vărsat ca să iubim viața, unde sunt toate relațiile chinuitoare prin care am trecut ca să învățăm iubirea și să ne eliberăm karmic, unde sunt toate frustrările și răutățile pe care le-am adunat și manifestat ca să învățăm că din întuneric se naște lumina. Acolo este locul pentru ego, în haosul trecutului.
Dar noi evoluăm. Și evoluția înseamnă să mai urci o treaptă. Să treci din trecut în prezent. Într-o viziune sănătoasă, trecutul ar trebui să fie doar manualul spiritual al omului, omul să învețe din experiența trecutului, dar să nu își care emoțiile, efectele și amintirile dureroase ale trecutului după el. De viitor nu vreau să vorbesc. Viitorul este doar o înșiruire de momente prezente, ca un șirag de perle pe o ață. Mai mult decât trecutul, viitorul este doar o iluzie. Viitorul este doar un prezent care urmează un alt prezent, și asta pentru că noi delimităm momente în timp, zile, ani…că altfel…ce avem este de fapt, un etern prezent.
Și astfel, suntem într-un mare conflict cu noi înșine în această perioadă. Circumstanțele și energiile ne cer să eliberăm trecutul urgent și să pășim în echilibrul prezentului. Însă cum să ne lăsăm trecutul când el este atât de confortabil ? Cum să ne învingem ego-ul? Este o luptă enormă între spirit și ego. Este o manifestare sublimă a dualității. Și înainte ca soarele să răsară, oare nu trebuie ca noaptea să se lupte cu ziua? Oare nu e nevoie de cea mai întunecată noapte a sufletului înainte ca el să strălucească? Aceste conflicte interioare care, dacă privim atenți, se manifestă și în exterior cu ceilalți oameni, pentru a ni se arăta și mai clar unde e “buba”, sunt absolut necesare pentru a ne putea găsi liniștea în cele din urmă și a trece cu bine la un nivel superior de conștiință. În toate poveștile tradiționale, nu întâmplător, prințul se luptă cu un balaur și îl învinge ca apoi să poată elibera prințesa din turn și să se contopească cu ea într-o eternă fericire. Este doar o metaforă pentru lupta pe care omul, utilizându-și energia sa yang, se luptă cu demonii săi interiori, cu întunericul, cu frustrările și blocajele – sau cum vreți să le spunem, ca să își elibereze energia feminină, yin, și să se reunească cu ea, trecând la un nou nivel de conștiință, unde regăsește extazul spiritual. Acest proces se întâmplă și în noi, intrinsec, dar și în exteriorul nostru, prin căutarea unui partener care să ne completeze și să ne ajute să recreăm echilibrul perfect yin-yang, feminin-masculin, forță-intuiție. Și așa cum yin și yang se învârt unul în jurul altuia, așa și femininul și masculinul din lume trebuie sa fie în echitate, egalitate, echilibru.
E timpul ca femeile și bărbații, dar și femininul și masculinul din fiecare din noi, să conducă lumea în mod egal. Nu mai este loc de dominare. Femeile au fost dominate de mii de ani de bărbați și lumea a căzut în haos și autodistrugere. E timpul ca femeile să își reia puterea și să urce pe tron alături de bărbați și să conducă împreună, egal, fiecare prin calitățile sale specifice. E timpul ca bărbații să dea femeilor încrederea că ele pot, cu intuiția lor și cu spiritul lor matern, să readucă armonia în lume. E timpul ca bărbații să lase femininul din ei să se manifeste liber: să fie vulnerabili, pentru că doar o persoană vulnerabilă evoluează, fiind mereu deschisă în fața energiilor universului; să plângă – pentru că emoțiile negative care nu sunt eliberate devin distructive; să fie creatori de frumos și de artă – pentru că e nevoie de viziunea lor creatoare în lume; să fie emoționali – pentru că emoțiile stau în spatele creației aici pe Pământ; să fie afectuoși și să își deschidă inima – pentru că mai presus de orice altă cale, prin centrul inimii se ancorează noile energii în lumea noastră acum. Iar femeile, e timpul să renunțe la ideea veche că bărbații trebuie să fie duri, închiși, puternici, inflexibili și să îi încurajeze să se exprime liber. Și cea mai frumoasă și mai puternică armă a femeii este energia sexuală. Prin vaginul ei, femeia aduce bărbatul la divinitate. Prin vaginul ei, femeia aduce bărbatul din divinitate în lume, și tot prin vaginul ei, bărbatul se va întoarce la divinitate. Energia sexuală, care a fost atât de blamată de societate, biserică și alte structuri sociale, este energia din care a luat naștere Universul și tot ceea ce există : Precum Sus, așa și Jos. Omul se naște tot din energie sexuală. Animalele se nasc tot din energie sexuala. Energia sexuala este energie creatoare. Iar bărbatul, trebuie să își readucă aminte să fie creator alături de femeie. Pentru că el, în ultimele mii de ani a fost mai întâi distrugător și apoi creator. Bărbatul a trebuit să distrugă cetăți ca să construiască altele, a trebuit să distrugă temple ca să înființeze noi religii, a trebuit să distrugă inimi ca să sădească iubire în ele. E timpul ca bărbatul să își lase rolul de distrugător și să devină pur creator. Iar femeia să nu mai fie sclavă, victimă sau neputincioasă. Și să își ia cu devotament, convingere și mândrie rolul de creatoare alături de bărbat.
În dualitate, suntem separați inițial. Masculin și feminin. Bărbat și femeie. Putere și vulnerabilitate. Determinare și intuiție. Închidere și deschidere. Extreme ale aceluiași adevăr. Poli opuși. Fațete ale aceleiași monede de fapt. Însă natura noastră divină adevărată, naturală, ne aduce încet încet la stadiul nostru firesc: unitatea. În planurile superioare de conștiință, femininul și masculinul sunt unite și formează ființe androgine. Și cred că acest pas: că femeile și bărbații să își accepte darurile, să lase în urmă preconcepțiile, și să se întâlnească de pe poziții egale pentru a conduce lumea spre un viitor în iubire, este un pas firesc către reîntregirea noastră ca ființe spirituale. În această perioadă, este foarte probabil, pentru ca forța noastră în spirit să se dubleze, pentru ca efectele acțiunilor noastre să se dubleze, să ne întâlnim complementele divine. Adică acea jumătate de suflet de care ne-am divizat la întrupare. Cum îl/o recunoașteți? Vă vedeți în el/ea ca în oglindă și oglindește mai ales toate imperfecțiunile voastre de care ați fugit toată viața. Iar atunci când priviți în ochii săi, vedeți Universul și vă simțiți Acasă.
Mai departe aș vrea să vă spun că pentru a ajunge să fim prezenți și pentru a ajunge să fim în echilibru cu femininul/masculinul din noi, e nevoie să mergem în cele mai întunecate colțuri ale ființei noastre, să scoatem la lumină orice “monstru” de care ne-am temut și pe care l-am ținut ascuns sub lacăte, să îl privim în ochi direct și fără ezitare și…să îl îmbrățișăm, mulțumindu-i că există.
Noi oamenii, trăim o viață întreagă și învățăm cum să nu fim, în loc să învățăm cum să fim autentici. Când suntem mici, copii, ni se pare firesc să ne manifestam liber și să facem orice ne trece prin cap. Vrem să experimentăm lumea, și mai presus de orice, vrem să ne experimentăm pe noi înșine. Dar apoi, sub presiunile din jur, începem să gândim că nu e bine să fim așa de expansivi, nu e bine să fim curioși, nu e bine să spunem ce gândim, nu e bine să fim direcți, nu e bine să ne jucăm, nu e bine să râdem toată ziua, nu e bine să facem doar ce ne place, nu e bine să fim un pic egoiști, nu e bine să fim noi până la urmă. Ni se neagă propria ființă. Și începem să devenim cine vor ceilalți să fim. Și pentru că e IMPOSIBIL CA O FIINȚĂ UMANĂ SĂ SE TRANSFORME ÎN ALTCEVA DECÂT CEEA CE A FOST DESTINAT SĂ FIE, ne luăm MĂȘTI. O ființă umană are un set de calități anume pentru că așa a ales ea și Universul să fie, pentru că o va ajuta în misiunea ei, pentru că are nevoie de ele pentru a evolua. Nu există defecte. Nu există greșeli. Așa cum atunci când pleci la drumeție, îți iei cu tine o cameră foto ca să surprinzi frumusețea lumii, dar îți iei cu tine și un cuțit să te aperi de urâțenia lumii. Nu înseamnă că dacă ai la tine un cuțit îl vei folosi pentru a răni. Nu înseamnă că cuțitul este destinat pentru ca tu să rănești cu el. Poți la fel de bine să ucizi un iepure cu el, să te aperi de un criminal, să te rănești singur în el, sau….să eliberezi cu el o vulpe dintr-o capcană, să sculptezi o cană sau să te ajuți de el să urci o stâncă. Așa cum, dacă ești agresiv să zicem, nu înseamnă că vei ucide pe cineva dacă îți arăți agresivitatea. Poate că vei construi o casă cu mai multă forță, poate vei apăra o femeie care are nevoie de ajutor, poate vei lupta pentru cauze înalte în lume, poate vei salva viața cuiva datorită reacțiilor tale rapide…Sau poate vei ucide. Și dacă vei ucide, crezi că e întâmplător? Crezi că a fost un accident sau că măcar ai avut tu controlul? Nu. Ai ucis pentru că asta a fost rolul tău în viața asta. Poate ai ucis deoarece a fost o reglare karmică sau poate pentru că ai avut un contract cu acel spirit să îl eliberezi în acel moment și el să se întoarcă acasă. Nimic nu e ceea ce pare în fața ochilor fizici și a minții umane.
Dar oamenii nu înțeleg, până nu se confruntă direct cu “defectele” sau întunericimile lor, că acestea nu sunt dăunătoare și mai ales, că nu sunt întâmplătoare. Și atunci, de mici își iau măști. Măști precum: OM CALM, OM BUN, OM BLÂND, OM ECHILIBRAT, OM ÎNȚELEPT, OM SERIOS, OM RESPONSABIL, OM IUBITOR, OM PUTERNIC, OM DUR, OM CUMINTE, OM DARNIC, OM ACTIV, OM NORMAL, OM CREDINCIOS și tot ce implică aceste măști. Și nu știm până când nu aflăm într-un mod dur, că E OK SĂ FII NERVOS, EGOIST, AGRESIV, DEZECHILIBRAT, PROSTĂNAC, NEȘTIUTOR, NESERIOS, IRESPONSABIL, RECE, NEIUBITOR, SLAB, VULNERABIL, EMOȚIONAL, AVENTURIER, ZGÂRCIT, ANORMAL, INEDIT, ATEU. E OK. Ceea ce nu este ok, este să ne ascundem. Pentru că atunci când ne ascundem, creăm o mare frustrare. Aceste calități ne sunt date pentru a ne folosi de ele, pentru a ne ajuta de ele la momentul potrivit. Nu sunt o rușine. Sunt cârje. Sunt parte din noi, sunt parte din natura noastră duală. E natural să le avem. Nu trăim într-un nivel superior de conștiință unde suntem doar iubire și armonie. Suntem în dualitate, pe pământ. A nu îți exprima extremele este baza unui mare dezechilibru. Și a găsi măiestria să balansezi între extreme este adevăratul echilibru. Un maestru adevărat își poate folosi și controla atât întunericul cât și lumina. El își cunoaște intim atât întunericul cât și lumina. Și pentru a le cunoaște, trebuie, ca și pe un iubit, să le privești în ochi, să le asculți, să le vorbești, să le îmbrățișezi și să le mângâi, să le simți, să le atingi și să le lași să te atingă, să intri în ele și să devii una cu ele și apoi, să alegi să trăiești împreună cu ele și să înveți de la ele. Cea mai intimă relație de iubire pe care o poți avea, este cea cu “defectele” tale. De aceea, atunci când complementul divin apare în viața noastră, el va arăta din noi exact imperfecțiunile noastre. Și cea mai mare forță, cea mai mare putere, care ne dă control peste toate și care ne dă în același timp aripi dar și rădăcini pe acest pământ, cea mai mare putere care îngenunchează monștri și dă naștere la îngeri, în fața căruia nici un zid nu poate rezista, este IUBIREA.
A te iubi pe tine însuți este primul pas pentru a aduce IUBIREA în lume și a o ancora aici, sădind semințele unei noi lumi. A TE IUBI PE TINE ÎNSUȚI ÎNSEAMNĂ A TE IUBI COMPLET, TOTAL, CU TOT CEEA CE REPREZINȚI. Așa că lecția iubirii începe cu a îți îmbrățișa și accepta acele aspecte de care îți e rușine și pe care le-ai opresat mereu, ținându-le mute, captive, frustrate, în închisoarea ființei tale. Scoate, rând pe rând, afară din tine tot ceea ce te face să te rușinezi de tine. Lasă-le să fie. Observă cum sunt de mărețe, de puternice, de divine în esența lor. Admiră-le ca pe un cal nărăvaș și sălbatic care aleargă liber și nu vrea să fie repus de nici o șa. Și apoi cheamă-l la tine, mângâie-l pe creștet, îmbrățișează-l și urcă-i în spate. Lasă-l să te ducă când el pe tine, când tu pe el. Ai încredere în instinctele lui pentru că el este conectat profund cu energiile universului, și ai încredere și în intuiția ta care îți va spune cum să îl conduci. Acest cal poate fi numit: agresivitate, frică, închidere, dezamăgire, egoism, răutate, sexualitate, invidie, ură, vină, abuz … sau orice altceva ții în tine ascuns.
Orice ții în tine ascuns cu rușine va răbufni într-un fel sau altul printr-o forță distructivă în cele din urmă. Și te va îngenunchea fie pe tine, fie pe alții. Dacă luăm de exemplu agresivitatea, cu cât o ții mai mult ascunsă în tine și te prefaci că ești bun și blând, cu atât în situații tensionate te vei dovedi brutal, agresiv și neașteptat de furios. Și dacă nici măcar în situațiile tensionate nu vei arăta agresivitate, sunt șanse mari să devii agresiv fizic: să te automutilezi, să îți lovești copiii, să îți lovești partenerul sau chiar să ucizi atunci când scapi de sub control această energie refulată. Însă în mod normal, trebuie să scoți din tine această energie conștient și să o lași să se manifeste, dar, atenție, în condițiile tale. De exemplu, faci un sport de contact, arte marțiale, box, etc. unde ai ocazia să te manifești agresiv. Sau dacă ai ocazia, ieși în lume și militează pentru o cauză, ia o pancartă și strigă cât te ține. Și chiar și sexual. Dacă simți să devii mai agresiv cu partenerul tău când faci sex și el/ea acceptă și înțelege, fă-o. Și sexul are natura lui primară, carnală, pur umană. Și dacă vrei să ajungi la a face dragoste tandru și la a face sex tantric cu orele, nu poți sări o treaptă. Trebuie să cunoști sexul brut, la baza lui, să îl înțelegi și în forma lui primară, instinctuală, ca apoi să mergi mai departe de această latură a sa și să îi dai conotație divină, creatoare. Agresivitatea nemanifestată în nici-un fel, va ieși la un moment dat la suprafață prin agresiune fizică asupra ta sau a altora, dar, mai rău de atât, se va stoca în organele tale, ducând la cancer. În schimb, agresivitatea manifestată, îți va permite să fii autentic, sincer cu tine și ceilalți, în control, liber și ușor. Și cunoscându-te pe tine cu toate aspectele tale, vei și evolua.
Nu vă respingeți pe voi înșivă. Nu te respinge pe tine, om drag. TU nu ești doar Lumină. Tu ești, acum și aici, dual. Ai în tine întuneric frumos și puternic care nu e acolo întâmplător. Lasă-l să se arate și el la soare și soarele îmblânzește și cele mai atroce fiare. Înțelege că evoluția ta depinde de asta.
Ceea ce am dorit să vă spun prin această scrisoare, și sper că am reușit, este că e vremea marilor schimbări. Că noua lume pe care am creat-o la nivel de conștiință se apropie de noi și că pentru a o găzdui și împământa, avem nevoie să fim ușori și eliberați de trecut, împăcați cu noi și echilibrați în energii.
Așa că dacă până acum încă nu te-ai eliberat de trecut, nu ai făcut pace cu întunericul tău și nu ți-ai acceptat feminitatea sau masculinul din tine sau din lume, acum e timpul ideal să o faci. Căci energiile sunt benefice. Universul ne susține, ghizii ne ajută, astrele ne încurajează, iar noi suntem pregătiți.
Știu că la o primă vedere pare foarte greu, e mult haos și durere înaintea ta, și preferi să rămâi unde ești în loc să sari în această prăpastie care pare fără sens și fără fund. Și nici nu neg că e greu și dureros și haotic. Așa este și așa va fi atâta timp cât nu vei avea înțelegerea deplină a ceea ce se petrece. Dar dacă te dai un pas mai în spate și te detașezi de tot, dacă privești ca observator, vei înțelege că e ca atunci când vine primăvara, cu parfumurile și florile ei, cu lumina și căldura, cu viața și noul, iar tu, doar trebuie să dai jos hainele de iarnă și să le pui în dulap, să îți iei haine ușoare, și să ieși cu bucurie la o plimbare în soare, pregătit să te îndrăgostești la orice pas.
Te iubesc! Hai, înainte, cu curaj!
Diana
Cu Lumină în Pace și Iubire !
